COVID-ul, cortizolul și suprarenalele

Majoritatea formelor grave de infecție cu coronavirus apar la persoane în vârstă și la cei care suferă și de alte afecțiuni, cum sunt diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și bolile cronice cardiace și pulmonare.

Ce se întâmplă însă cu bolile endocrine in context de COVID-19?

După cum am povestit deja, afecțiunile tiroidiene NU se asociază, în general, cu un risc crescut de infecție cu coronavirus și nici cu o evoluție mai gravă în caz de infecție. Este important însă ca funcția tiroidiană să fie echilibrată corect pe tratament, atunci când e cazul, pentru a preveni complicațiile (articolul complet îl găsiți aici). În plus, pacienții aflați pe tratament cronic cu glucocorticoizi (Predison, Medrol) pentru controlul unor afecțiuni tiroidiene (dar nu numai) capată un grad de deprimare a sistemului imun și sunt sunt mai susceptibili la infecții de tot felul, inclusiv infecții virale, cum este COVID-19 și în cazul lor boala poate evolua mai agresiv.

Vă propun așadar să explorăm un pic ce se întâmplă cu cortizolul, cu glandele suprarenale (ce sunt ele și de ce ne trebuie?), la ce trebuie să avem grijă la persoanele cu disfuncțiile ale glandei suprerenale (insuficiență suprarenaliană și sindrom Cushing), și la pacienții aflați în tratament cronic cu Prednison sau alt tip de corticoid.

Photo: Polina Tankilevitch on Pexels

Cortizolul este unul dintre hormonii secretați de glandele suprarenale, două glande situate în abdomen, deasupra rinichilor (de aici si denumirea: “supra-renale”). Cortizolul este un hormon esențial pentru viață: este important în metabolisme, în menținerea tensiunii arteriale și în răspunsul fiziologic la stres.

O infecție, un traumatism sau a un stres emoțional important sunt situații care solicită suplimentar organismul care trebuie să mobilizeze resurse de energie pentru a face față situației. Acest răspuns implică producerea unor cantități crescute de cortizol din glandele suprerenale și este de fapt, un mecanism important de apărare în fața evenimentului stresor.

În mod obișnuit, sinteza de cortizol este foarte atent controlată prin multe mecanisme de reglaj, pentru a se asigura nivelul optim în fiecare moment și în fiecare situație cu care ne confruntăm. Atunci când apare ceva care strică această stare de echilibru, fie printr-un exces fie printr-un deficit de secreție de cortizol de la nivelul glandelor suprarenale apar problemele! În plus, în situații de stres cronic excesul de cortizol poate deveni periculos și duce la apariția de complicații - se transformă practic într-un mecanism dezadaptativ, nociv.

La persoanele cu insuficiență corticosuprarenaliană (boala Addison) nu se produce suficient cortizol, de multe ori nici pentru situații bazale, adică nici pentru viața de zi cu zi, și cu atât mai puțin pentru situații de stres. Acești pacienți necesită tratament substitutiv cu Hidrocortizon sau Prednison (hormonul glucocorticoid sintetic), fară de care nu pot trăi!

Insuficiența suprarenaliană duce la o afectare a sistemului imun și pacienții au un risc crescut de infecție cu diferiți agenți patogeni, inclusiv coronavirus. În plus, pentru că glandele suprarenale nu funcționează cum trebuie, nu pot susține creșterea secreției de cortizol de care este nevoie pentru a ajuta organismul să lupte cu infecția și acest lucru poate duce la o decompensare gravă care poate pune viața în pericol. Este deci esențial ca în situații de infecție severă cu febră pacientul să ia legatura cu medicul endocrinolog, care îi va recomanda să crească doza de Hidrocortizon sau Prednison de 2-3 ori, pe toată perioada infecțioasă. Dacă episodul infecțios se însoțește de vărsături și diaree, acest lucru reprezintă o urgență din punct de vedere medical și necesită de multe ori internare și administrarea intravenoasă de hidrocortizon pentru susținerea funcțiilor vitale!

Photo: Olga Kononenko on Unsplash

Excesul de cortizol de la nivelul suprarenalelor (sindromul Cushing) este și el periculos și determină o serie întreagă de manifestări metabolice, cardiovasculare, cutanate, reproductive și de sistem musculo-scheletal. Pacienții cu sindrom Cushing sunt în general supraponderali sau obezi, cu o distribuție particulară a țesului adipos, mai ales la nivelul abdomenului, au o fragilitate vasculară care se manifestă prin apariția de echimoze (vânătăi) la traumatisme mici, piele subțire și tendința la formarea de vergeturi, au risc de diabet zaharat și hipertensiune arterială, labilitate emoțională și dereglări de ciclu menstrual sau tulburări de dinamică sexuală. Din cauza complicațiilor de toate felurile care pot apărea, sindromul Cushing este o urgență endocrinologică! Toți pacienții suspecți ar trebui să ajungă cât de curând la endocrinolog pentru evaluare, diagnostic și tratament!

Din punct de vedere al epidemiei de coronavirus cu care ne confruntăm este important să știm că expunerea îndelungată la un nivel ridicat de cortizol duce la deprimarea sistemului imun, predispune la apariția de infecții și îngreunează procesele de vindecare. În plus, obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și afectarea cardiovasculară se asociază cu un risc crescut de evoluție mai agresivă în caz de infecții, inclusiv pentru infecția cu coronavirus, deci un motiv în plus să avem mare grijă de această categorie de pacienți!

Tratamentul cu doze mari de hormoni glucocorticoizi sintetici (Prednison, Medrol) este extrem de eficient în combaterea inflamației, ceea ce face ca aceste medicamente să fie folosite în multe tipuri de afecțiuni, autoimune, reumatologice (de exemplu poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic), neurologice (scleroza multiplă), endocrine (tiroidita subacută, oftalmopatia din boala Graves) etc.

Problema este că pe termen lung, glucocorticoizii aceștia sintetici duc și ei la complicații similare celor produse de excesul de cortizol endogen, inclusiv la deprimarea sistemului imun și predispoziția către infecții potențial severe. În plus, tratamentul îndelungat duce la atrofierea glandelor suprarenale (organismul simte prezența în sânge a hormonilor sintetici care inhibă sinteza de cortizol și suprarenalele se atrofiază prin nefolosire).

Apare astfel un paradox: pe de o parte pacientul suferă de efectele adverse ale unui exces de hormoni sintetici, inclusiv imunodepresia care îl fragilizează în fața infecțiilor, și pe de alta parte, din cauză că glandele suprarenale sunt atrofiate, ele nu pot susține răspunsul de apărare în fața infecției prin creșterea sintezei de cortizol în caz de stres, ceea ce poate determina un grad de insuficiență suprarenaliană care poate pune viața în pericol.

Este deci extrem de important ca toți pacienții care urmează tratament cronic cu Prednison, Medrol, Dexametazonă să ia legătura cu medicul curant, endocrinologul sau medicul de familie în cazul în care dezvoltă o infecție severă cu sindrom febril. În această situație este probabil ca medicul să recomande creșterea dozei de hormon glucocorticoid până la remiterea sindromului febril. Dacă episodul infecțios se însoțește de vărsături și diaree este esențială administrarea intravenoasă de hidrocortizon pentru susținerea funcțiilor vitale!

Pentru orice întrebare vă stau la dispoziție! Nu ezitați să mă contactați!

Rămânem aproape!