Cum deosebim un nodul benign (care nu e cancer) de un nodul malign (care e cancer)?

Evident distincția este extrem de importantă! Nodulii benigni sunt foarte frecvenți și în general nu ne pun probleme deosebite dacă nu ajung prea mari, în timp ce nodulii maligni (care ascund un cancer tiroidian) sunt destul de rari, dar potențial periculoși, așa că trebuie depistați repede și tratați (adică operați)!

Primul pas îl reprezintă ecografia tiroidiană, care ne spune dacă nodulul cu pricina arată “suspect”, în funcție de mai multe trăsături pe care suntem învățați ca ecografiști să le urmărim.

Pasul doi îl reprezintă în general dozarea calcitoninei, un marker tumoral, care ne ajută să identificăm repede un cancer medular tiroidian, care este în general destul de agresiv.

Pasul trei este puncția tiroidiană cu ac fin.

După cum îi spune numele, puncția tiroidiană folosește un ac foarte subțire pentru a preleva o cantitate mică de țesut tiroidian care este analizat la microscop de medicul anatomo-patolog și poate identifica prezența cancerului tiroidian. Puncția se face deobicei sub control ecografic – adică medicul ține sonda de ecograf pe gâtul pacientului ca să “vadă” nodulul în timp ce introduce acul – ca să fie sigur că-l nimerește!

Este evident important ca procedura să fie efectuată de cineva cu experiență, pentru a ne asigura că rezultatul este concludent, așa că endocrinologul dvs va va recomanda unde este cel mai indicat să faceți puncția!

Punția tiroidiană este o procedură minim invazivă, care se poate face pe loc, fără nicio pregătire specială. Nu doare mai mult decât atunci când vi se ia sânge pentru analize și este ușor de făcut pentru că tiroida este așezată foarte superficial, aproape imediat sub piele. Nu necesită anestezie pentru că nu doare – în timpul procedurii puteți simți o ușoară senzație de presiune la locul de puncție iar după procedură un disconfort ușor, sau o ușoară durere la locul respectiv, care trece după administrarea unui comprimat de Paracetamol.

Uneori (destul de rar, dar se întâmplă) rezultatul puncției poate să nu fie concludent – de exemplu dacă nu au fost recoltate suficiente celule din nodul, sau dacă celulele recoltate nu sunt nici clar de cancer, nici clar benigne. În acest caz, medicul dvs vă va sfătui care este planul mai departe – ori unele analize suplimentare, ori urmărirea ecografică a nodulului și repetarea puncției după câteva luni.

Informația pe care ne-o oferă puncția este extrem de valoroasă!

- Dacă puncția arată un nodul benign (care nu e cancer), atunci știm că putem să ne relaxăm, putem să-l lăsăm în pace și doar îl mai vedem ecografic din când în când, ca să ne asigurăm că nu crește!

- Dacă la puncție iese cancer, atunci știm că n-avem încotro și trebuie să-l scoatem, adică mergem la operație, cât de repede!

Multă lume se teme de puncție și din cauză asta amână investigația, sau preferă să se opereze direct, ceea ce e păcat, că poate nu e nevoie de operație!

1. Dacă ne e teamă de rezultat, trebuie să ne învingem frica, pentru că indiferent ce iese, pentru orice avem o rezolvare și amânarea poate să complice lucrurile dacă e vorba de un cancer tiroidian!

2. Dacă ne e teamă că ne “bagă un ac în gât” – nu-i chiar așa, e chiar o invstigație simplă care nici nu doare mai deloc!

3. Dacă ne e teamă că “după ce bagă acul se împrăștie cancerul” – nici asta nu e așa! Riscul de diseminare este extrem de mic, eu nu am văzut până acum la niciun pacient, în toții anii ăștia mulți de când mă tot întâlnesc cu noduli tiroidieni!

Deci ne facem curaj și mergem la puncție, dacă e musai, bine?

Rămâneți aproape! Mâine trecem la treburi serioase și vorbim despre cancerul tiroidian, apoi despre operația de tiroidă și viața de după!

Dacă vi s-a părut util, dați mai departe, să ajungă și la alții!